Stripped Words

Lumea mea imperfecta era asaltata de mari clisee. Iubirea si compasiunea nu exista intr-o lume atat de.. oarba. Speranta mea fusese naruita atunci cand inima mea s-a oprit. Incetase doar in gandul meu, nu avea tupeu sa inceteze cu tot teatrul, nu putea sa ma scuteasca de lacrimi si dezgust. Mainile mele mici si crapate se ridicau la cer, picioarele ma lasau, genunchii au facut contact rapid cu astfaltul fierbinte. Lacrimi de ura si suspine adanci imi dezgustau auzul. Creierul ma indruma sa ma opresc, inima imi spunea sa continui. Eram distrusa psihic, fizic si moral, eram doar... slaba. Forta mea de a ma ridica de jos nu exista. Ambitia de a continua disparuse cu mult timp in urma. De ce mai continuam sa suport? De ce nu aveam respect de sine si curaj sa infrunt?


Machiajul negru ce imi inconjura ochii verzi si inexpresivi din cauza miilor de picaturi incolore si sarate, se scurgea pe fierbintii mei obraji. Particule mici din fardul inchis la culoare imi intepau globul ocular drept. Mi-am dus mana incet si mi-am atins ochiul. O senzatie puternica de usturimea ma macina. Chipul meu era trist si murdar. Parul saten si lung, era vopsit blond. Mainile imi erau muncite, iar unghiile rupte si roase din cauza lipsei de calciu. Foame ma chinuia. Tristetea ma facea sa-mi doresc moartea. Chinul ca trebuia sa ma intorc din nou acasa imi marca subconstientul. Dumnezeu nu avea mila...         

*

Urcam scarile blocului, sprijinindu-ma puternic de fiecare bara. Picioarele imi tremurau puternic, iar ochii voiau cu tot dinadinsul sa se inchida. Un somn permanent meritam, unul de veci, odihnindu-ma in liniste intre patru bucati amarate de lemn, macar in acel moment nu mai simteam nimic, sau probabil puteam fi usurata. Calvarul disparea...
Am ajuns in cele din urma in fata unei usi albe, zgariate, scris mare cu un marker negru, lucruri..lucruri adevarate. Am intrat, oftand sonor. Chipul mamei imi provoca greata. Rujul rosu ca de obicei era impregnat pe buzele ei sterse. Machiajul de... nu putea sa nu existe, iar sticla de alcool din mana dreapta nu putea sa dispara. Patetic.

Mi-am dat ochii peste cap si m-am descaltat de conversii vechi si rupti. Am ignorat-o total pe asa-zisa mea mama si m-am dus in micuta baie. Chipul meu se reflecta in oglinda murdara si sparta. Dezgustul fata de ea se marea, era atat de profund. Un plic cu praf alb si vreo cince pastile, isi faceau veacul pe polita oglinzii. Greata se amplifica. Ma fortez sa vomit, reusind intr-un final. Si totusi imi era atat de foame... Eram bolnava si anorexica, nu puteam sa mananc si uneori ma lasam prada drogurilor. Eram un suflet distrus si plin de ura, nestiind ce e aia afectiune. Stateam rezemata de cada si il imporam pe El sa ma faca sa nu mai simt durere, sa ma scape cumva de chin. Insa ca de obicei, rugile mele nu erau ascultate de nimeni.
Singuratatea ma ranea, provocandu-mi treptat rani adanci, imposibil de tratat de niste banali doctori. Cine ma putea intelege?
Usa de la intrare fusese trantita.

- Honey, ti-am gasit inca un client, spuse tatal meu, plateste bine, continua in timp ce eu am iesit din baie.

- Nu va puteti incepe afacerile acasa la tine, il intreb pe presupusul client, el uitandu-se cu scarba la mine.

- Tu nu iti poti vedea de papusile tale?

- Mda, asta se intampla cand cei ca tine nu au ce sa ofere unei femei adevarate, se duc la simple c**ve.

Nu am terminat bine pentru ca pumnul lui tata a facut contact cu obrazul meu. Am cazut jos, la picioarele mamei, ea razand de mine. Mi-am dus mana in locul lovit, eram fierbinte si extenuata. M-am ridicat cu ultimele forte pe care le aveam si mi-am luat tenisii.

- Unde pleci? vocea lui ma face sa ma opresc din mers.

- Iti pasa? continui eu inchizand ochii si oftand.

- Vei privi intreaga actiune dintre mama ta si respectivul client, ai de invatat practica.

Imi repetam ca va fi okai, ca va veni un inger si ma va salva. Visam ca voi ajunge o femeie puternica, cu un sot protector si cu doi copii, o fata si un baiat, insa stiam ca voi muri prematur. Stilul de viata imi marca viitorul si imi cauza semne profunde. In fiecare seara imi puneam aceiasi intrebare "Voi putea fi vreodata fericita?"